Cât sunt de sensibilă.
Şi nici n-am să spun
Pentru că este aproape
imposibilă
Sensibilitatea mea.
Dacă n-ai să crezi
O să suspin
Iar dacă o să râzi
Va fi chin
Pentru mine.
Dacă-i faimă, e spaimă
Dacă-i frică, e inima cât o furnică.
Dacă-i somn, tre' să fie însoţit.
Iar dacă-i fericire stau ca pe ace
pentru că zboară cum ai clipit
sau cât ai zice peşte.
Poate vi se pare un pic înşelătoare
Minciună gogonată şi exagerată
Dar sunt o lipitoare
şi am nevoie mare
de oameni lipicioşi, aşa ca mine.
Nu cu miere şi dulceţuri
Nu cu aracet şi alte lipiciuri.
Nici cu magneţi adevăraţi
Ci cu unii inventaţi
de noi.
Şi nu oblig pe nimeni, nu vă ambalaţi!
Dacă vă place bine, dacă nu
O să plâng până vă săturaţi.
Sunt sensibiă şi aşa se cuvine
Ca lumea să de sfârşeaşcă dacă nu e bine
pentru mine.
Cu drag,
Ăl mai sensibil buric al Pământului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu