15 septembrie 2011

Nu sparg porcul până în ajun

Sunt atât de încordată încât atunci când dorm visez că iau parte la concursuri în care participanţii se caţără în cactuşi imenşi. Mă caţăr şi eu şi mă doare dar parca nu simt nimic. Şi ajung în vârf teafără şi cei de jos aplaudă dar mie mi-e frică şi râd. În fiecare seară spun că o să adorm înainte de miezul nopţii şi acum e 12, si ieri a fost, alaltaieri la fel. Măcar dacă ar ploua. Şi mă mai enervează că nu ştiu niciodată care e diferenţa dintre o muscătură de ţânţar şi una de păianjen. Toate se umflă, se înroşesc şi mă mănâncă la fel. N-am ştiut niciodată să umplu doldora o puşculiţă, iar luna asta am improvizat una şi acum nu mai am bani şi calculez cam câţi covrigi calzi cu susan aş putea să-mi cumpăr cu ce am în puşculiţă. Dar n-o să dau iama, iar dacă s-o fac, nu o să mai pot de ruşine şi o să scriu aici şi când veţi vedea să-mi  amintiţi cât sunt de neserioasă şi rea cu mine.

Un comentariu:

ana pauper spunea...

horror visul cu cactușii... eu am visat că am pierdut un tren spre belgia. tot gări văd în somn...