14 octombrie 2011

Două revelaţii de seară

Seara revelaţiilor a fost aseară. În autobuz m-am speriat un pic pentru că m-am gândit cum nu mă pot întoarce în staţia care a trecut. M-am speriat şi mai tare când m-am gândit că nu am idee cum o să fie la staţia următoare şi speriată, în autobuzul dintre staţii mi-am zis că aşa-i viaţa. M-am potolit şi sunt bucuroasă că am înţeles treaba asta aparent prostească. Apoi au mai trecut câteva ore în care am avut o energie bună cu care făceam magii când într-o parte, când în alta. Şi în faţa unei oglinzi mai mari decât mine m-am privit cu totul şi m-am văzut atât de mare pe cât îmi doream să fiu când eram mică. 

2 comentarii:

Stefan spunea...

mergi pe jos... nu exista statii :)

Alice Mihalache spunea...

Că bine spui! :)