14 februarie 2012

După placul cui o vrea

Socotită că aparţine genului nostalgic, era de aşteptat să o apuce ca din oală dorul arzător. Mintea îi era limpede, dar când să-şi tragă şoseta pe picior, o emoţie destul de puternică i-a secerat toate planurile. Cum e posibil să termine ce-i de terminat, să se lupte cu zăpada, să răspundă la bună ziua, să decidă care-i va fi prânzul sau să prindă vreun autobuz? Timpul stă în loc, un picor stă într-o şosetă şi gândul într-o singură parte.
Se spune că dacă începi ziua cu stângul sunt mari şanse să-ţi uiţi cheile acasă, să-ţi pice căciula într-o mocirlă, să-ţi frigi limba cu ceva fierbinte sau, ca în cazul de faţă, să-ţi fie dor. Şi dacă-i aşa, pentru ce s-o ia din loc? Ar trebui să poţi înlocui ziua proasta cu o poruncă mai blândă: cine se trezeşte de dimineaţă şi păşeşte cu stângul râde ca tontul de unul singur pe stradă. Sau cine se trezeşte de dimineaţă şi păşeşte cu stângul, are chef de orice şi de oricine, trebuie să mânânce o tartă gigant, trebuie să se ducă în pijamale la serviciu şi să fure un măr de la aprozar.
Dar în zilele noastre nu-i cu putinţă să faci ce vrei tu, aşa că şi-a pus şi cealaltă şosetă şi a plecat cu dor cu tot într-o zi stângă cu surprize neplăcute.

Niciun comentariu: