Pulover fermecat şi foarte puţin colorat

Am un pulover de iarnă cu fulgi. Parcă-i picat din Islanda. Aşa îmi place mie să cred. Am văzut în filme că puloverele islandezilor sunt parcă mai călduroase, mai colorate şi mai de calitate. Al meu e dintr-un material care nu-i lână şi are doar două culori nu prea colorate.
În orice caz, l-am purtat zilele trecute şi m-am simţit excelent. Mă plimbam pe holurile blocului meu de muncă şi parcă alta îmi era datoria. Zici că eram la cabana mea de la poala unui munte mai mic suit pe un munte mai mare. Mă simţeam responsabilă pentru atmosfera şi confortul celor veniţi. Am băut multe ceaiuri calde cu care m-am plimbat de colo colo zâmbind tuturor ca o mătuşă grijulie şi aproape enervantă. Îmi venea să bag lemne pe foc, să dau zăpada cu lopata, să spun poveşti despre urşi înfometaţi şi zăpezi care au acoperit case şi să croşetez câte un fular pentru fiecare coleg în parte. Mă vedeam ieşind cu sania trasă de cai. Mă simţeam atât de călită încât aş fi ieşit numai în pulover afară chiar dacă toate apele erau îngheţate. Mă simţeam fiica cea mică şi bună iernii.
Dar când colo treaba mea era să plimb degetele pe o tastatură.