Caracatiţele de pe cer au viaţă scurtă

În seara asta am petrecut revelionul de două ori. O dată într-o intersecţie şi încă o dată în faţa blocului. N-a fost aşa o mare bucurie, dar nu-i nimic. De revelion întotdeauna bucuria e mică, dar ne place nouă să exageram şi să aruncăm cu bombe colorate în cer. Măcar ne mai ridicăm capul din pământ şi ne mai sticlesc ochii la caracatiţe colorate .
Când ţi-e cel mai drag de un om te bucuri când îl vezi, chiar dacă nu l-ai mai văzut de când ai întors ultima oară capul spre stânga. Nu-i nevoie să bubuie în cer într-o caracatiţă colorată ca să îţi atragă atenţia că-i timpul să te bucuri. Îţi vine să chiui numai ce-l vezi. Nu exagerez.

Minimagiamatinală

Dimineaţa, imediat cum pleacă somnul, se întâmplă o mini magie deasupra capului meu. Durează puţin puţin puţin de tot. Nici bine nu apucă să mă minuneze, că o tuleşte. Există un magician matinal care îmi presară în urechi, în nas, pe pleoape şi prin păr tot felul de prafuri cu termen de valabilitate de maximum 2 secunde. Praf de "uită tot", praf de început de primăvară, praf cu aromă de mic dejun copios, praf de copt fericire şi uite magia, gata cu magia!

E adevărat că ce-i mult strică, dar ce e prea puţin şi plăcut e atât de enervant încât nu poţi s-o laşi baltă. Îţi vine să te ridici din pat, să te gândeşti la tot ce-i bun şi amuzant, să-ţi faci cel mai copios mic dejun posibil, să urlii la iarnă până se sperie şi fuge. Şi după ce faci toate astea, nu-ţi rămâne decât să stai în soare şi să coci fericire!

Tot uita să moară

A apărut pe lume în 1875. A respirat 44.724 de zile, iar la 122 de ani şi 164 de zile a hotărât să se oprească. Jeanne Louise Calment, o femeie cu o extraordinară poftă de viaţă, a trăit mult şi bine.

În viaţa asta lungă pe care a avut-o, Calment a dus-o cât se poate de bine. La 21 de ani s-a căsătorit cu un bărbat care, atât cât a trăit, n-a lasat-o să mişte un ac pentru nimic în lume. Aşadar, fericita nevastă şi-a vazut de pasiunile ei. A cântat la pian, a înotat, a jucat tenis, a cântat la operă, a făcut atâtea lucruri frumoase şi relaxante încât a uitat să moară. La 88 de ani a rămas singură după ce soţul, fiica şi nepotul ei au murit.

La 90 de ani a semnat un contract cu avocatul André-François Raffray, în vârsta de 47 de ani, contract prin care Calment îi oferea acestuia locuinţa ei în schimbul unei sume de 2,500 franci pe lună până când aceasta va muri. Şi uite cum iar a uitat să moară. Timpul a trecut, avocatul a plătit toată viaţa (suma finală a ajuns la valoarea a două apartamente) şi a murit la 77 de ani. Ea a mai trăit încă doi ani.

A fumat până la 119 ani, vârstă la care a renunţat nu pentru că ar fi vrut, ci pentru că orbise şi nu-şi mai putea aprinde ţigara. A devorat câte un kilogram de ciocolată pe saptămână, s-a plimbat pe bicicletă până la 100 de ani, a mâncat usturoi şi legume, a băut vin roşu şi a foloşit la gătit numai ulei de măsline. Ăsta ar fi secretul unei vieţi de 122 de ani.

Până în 1997 Jeanne Louise Calment a fost singurul om în viată care l-a cunoscut pe Van Gogh şi care a văzut Turnul Eiffel în construcţie.

Wikipedia povesteşte mai multe