Unde şi cum?

Undeva mai departe de ureche, de neuron. Undeva acolo în adâncul tău, mai aproape de teritoriul inimii. Acolo în stomac unde simţi ruşinea, frica, emoţia, iubirea, tristeţea, în final foamnea de fericire. Acolo de unde pleacă săgeţile în şirea spinării şi acolo de unde pulsul se antrenează pentu marele maraton. Exact acolo de unde sîngele îţi inunda fiecare parte a corpului. E locul ăla!...Dar nu pot. Nu pot în nici un fel să îmi dau seama ce e. Ce ar putea să se ascundă acolo? Ce ar putea să fie atât de mic si odata declanşat să te schimbe, să te facă să crezi că nu mai eşti tu? Cum reuşeşte sa îţi dea uneori impresia că trebuie să faci ceva cu viaţa ta? Este acolo. Creşte hrăninduse cu gesturi, vorbe, sau doar cu simple priviri. Cat de convingator poate fi locul ăsta încat să te trimită să îi spui "Te iubesc" cu toate că ştii consecinţa? Cât de sadic poate fi, când după aceste doua vorbe banale te trânteşte în cea mai tristă lume? În momente ca astea unde ascunde tot ajutorul? Cum poate să deseneze toată lumea într-o secundă în alb şi negru? Cum poate să te îndemne cu un singur miros să îţi aduci aminte de momente pe care nu vrei sa le retrăieşti şi cum reuşeşte să te ducă pentru câteva secunde într-un loc de mult uitat? E greu să ma gândesc la asta. Ma simt ciudat, neputincioasă pentru că nu mă văd ajungând nicăieri. Şi totuşi mă gândesc. Fac asta doar ca să găsesc un raspuns. Sau poate doar să pot controla ce se întâmplă Acolo.