Cu mirodenii

Azi sunt un peşte fără prea multe oase. Presărat cu cimbru şi sare, stau în tigaia mea preferată, în poziţia mea preferată, fix în văzul lumii. Sunt un peşte pe uscat şi nici măcar nu mă zbat. Roiesc în jurul meu fel de fel de legume colorate. Am cercei din rondele de morcovi, inel cu bob de mazăre, rochiţă cu franjuri din ceapă tăiată fideluţe şi pantofi cu toc de păstârnac. Parfumul miroase a mirodenia aia de care nu a auzit nimeni, dar pe care toţi şi-o doresc.

Câţiva ardei roşii şi graşi îmi dau târcoale. Umblă vorba în tigaie, cum că ar vrea să mă invite la dans. Uleiul sfârâie în ritm de samba. Muzica e bună, dar chiar şi aşa eu nu am de gând să dansez cu nimeni, darămite cu un ardei gras. Cam aşa stau lucrurile în zilele în care eşti gătit.