Tot felul de detalii

Pe unul din scaunele troleibuzului 90 stă o pungă plină cu coji de portocale. Chiar şi cu geamurile închise, înăuntru mirose bine. Pe trotuarul de pe Lizeanu un sutien stă în ploaie. Pe o străduţă dintre blocuri doi oameni serioşi, murdari de negrelă şi vaselină consultă preocupaţi şi culcaţi burta unei Dacii. Lângă ei, o pungă gigant de pufarine stă rezemată de o roată a maşinii. În faţa Universităţii, acolo unde se vând cărţi vechi, un băiat îşi bagă nasul într-o carte, o miroase rapid şi o pune la loc. În parcarea Facultaţii de Arhitectură, un aurolac responsabil cu locurile de parcare dă indicaţii şoferilor pretinzând că este un regizor. Strigă cât îl ţin plămânii: "Stânga, stânga, stânga, uşor drepta! Aşa, aşa... Şiiii, MOTOR!". Un domn într-o haină de fâş duce în mână un tablou învelit într-o pungă. Fără ca măcar să observe, punga alunecă şi domnul plimbă mai departe un tablou dezbrăcat. Alice descoperă, după câteva luni bune de la festival, singura melodie pe care Beirut a cântat-o şi ea n-a fredonat-o.

Toate s-au întâmplat aşa, fix în faţa ochilor mei.