17 noiembrie 2010

Are sens

Am plimbat un covrig în pungă, cu bicicleta, în mâini, pe holuri. L-am urcat şi l-am coborât cu liftul, l-am scos în lume, a primit complimente şi a fost mâncat din priviri. Apoi l-am dăruit unui devorator de covrigi care l-a mâncat ca şi cum ar fi fost ultimul covrig de pe întreg Pământul. Poţi deveni devorator de covrigi doar dacă ai norocul să trăieşti o cumplită zi în care îţi dispare din senin partea cu susan dintr-un covrig cald. Abia atunci o să vezi că viaţa e defapt un covrig împletit în mii şi mii de cozi la care trebuie să stai dacă vrei să ai.

5 comentarii:

Raluca Sidon spunea...

aici ai atins un punct nevralgic al geometriei covrigilor. De ce covrigii au doar o parte cu mac si sare? ai vazut pe cineva sa manince impletitura searbada si sa lase spre uscare partea cu susan? de ce trebuie sa fie si calitatea II cind ar putea fi doar calitatea I, covrigul tras in mac sarat?

Alice Mihalache spunea...

Eu cred ca sunt de acord cu forma covrigilor şi cu împărţeala asta a lor. Întotdeauna e nevoie de o parte mai bună şi una mai puţin bună decât cea mai bună. Cine lasă covrigii spre uscare (indiferent despre care împletitură este vorba) trebuie să primească o lecţie! Ta, ta, ta, taaaa!

Octalon spunea...

hah.. eu tot timpul curat partea cu susan/mac. :)

Alice Mihalache spunea...

Ah! Măcar e bine că o cureţi. Ar fi fost păcat să nu fie mâncată deloc. :)

Ioana B. spunea...

Raluca, I feel you. Si eu visez la un covrig inecat in susan. Tot-tot-tot :D.