După masă cu vin roşu

În ceai am găsit crenguţa cu spini de mai jos. Un ceai bun, adus de peste nici o mare şi doar de peste o ţară. L-am primit într-o cutiuţă cu palat şi multe doamne cochete şi domni cu pălării care trec prin faţa lui. La o primă vedere cutia nu pare a fi periculoasă, dar am văzut eu în filme că otrava se presară peste cele mai gustuase mâncăruri şi băuturi.
Multă vreme am crezut că eu nu am de ce să fiu nesuferită. Nu-mi închipuiam cum ar putea cineva să spună despre mine că sunt aşa şi pe dincolo. Cum era de aşteptat, m-am înşelat dar nu atât de tare cât să cred că ceaiul a ajuns unde trebuie. Sunt aproape sigură că spinii de pe crenguţă erau vrăjiţi şi dresaţi să înţepe buzele unei prinţese care şi-a făcut o droaie de duşmani pentru că "tot ce zboară se mănâncă" era vorba care o descria cel mai bine. Şi a înghiţit de câteva ori, din greşeală, câţiva porumbei. Apoi de pofă încă doi trei. Apoi din obişnuinţă pe toti cei care nimereau la geamul ei.
Atunci porumbelul cel bătrân s-a sesizat şi a făcut investigaţii. Prinţesa are pe tavă în fiecare dimineaţă ceai şi biscuiţi cu cremă roz. Pune biscuiţii la pervaz, aşteaptă pofticioşii zburători şi îi înhaţă în faţa trecătorilor care nu observă mare lucru, fiind atenţi numai la pălăriile, rochiţele şi pantofii lustruiţi, părul aranjat şi mustăţile lor la dungă.
Aşadar, porumbelul cel bătrân a rupt crenguţa de trandafir chiar din grădina palatului, a dus-o la un vraci priceput şi a împachetat ceaiul la cel mai cunoscut magazin de cadouri din oraş. Apoi a facut o mare greşeală pe care a lasat-o pe seama bătrâneţii. A greşit adresa de pe colet!