Pandalii de sezon

Ce cană frumoasă mi-am luaaat! Beau din ea Crăciun şi voie bună. M-a pocnit starea! Mi-aş umple buzunarele cu clopoţei şi aş bădăgăni într-o veselie pe străzi. Nu că mă laud, dar chiar sunt cea mai bună colindătoare din oraş şi o să vă arăt, numai să aveţi puţină răbdare. De mică eram atât de pricepută, încât, de la 1 decembrie, soră-mea mă punea să-i cânt înainte să adoarmă toate colindele pe care le ştiam. Nu-i place să-i aduc aminte pentru că acum e mare şi nu se cuvine.
Mai mult decât atât, mi-am luat două căciuli cu ciucuri mari cât doi arici maturi. Am luat şi ghete cu un număr mai mare ca să le pot încălţa cu o şosetă groasă. Aseară m-am simţit minunat. Am mâncat supă caldă într-un loc prietenos, apoi am ieşit în frig şi nu-mi era frig. Înainte de asta am fost la cinematecă şi am văzut un film în care oamenii erau super deştepti şi puteau să micşoreze oameni atât de mult încât îi vedeai numai cu lupa. A fost filmul cu cea mai tare misiune care m-a ţinut într-un suspans de aproape că uitam să respir. Mă simt ca şi cum am scris în jurnalul din clasa a şasea.
Parachute Pulse a împachetat un cadou şi ni l-a lăsat pe net. La o prima vedere, pare că e acelaşi cadou pentru toată lumea, dar după ascultare nu mai e deloc aşa.

Cana e pictată de Ada şi dacă vă place foarte mult şi vă mai vine să vă beţi ceaiul din cănile pe care le aveţi, găsiţi pe Lebaneseblonde.