Dar altceva voiam să spun. Îmi era frică şi mergeam pe stradă la final de 2011. Pe mijlocul străzii Maşina de Pâine treceau maşini grăbite peste o căciulă pierdută. Obişnuiesc să salvez ce găsesc pe stradă şi e destul de greu pentru că odată ce ai ridicat de jos un obiect pierdut devine responsabilitatea ta. Am salvat la viaţa mea reni pitici, o mănuşă, haine de păpuşi, cărţi de joc, nuci, un cap de bibelou şi mai multe. Am luat căciula din mijlocul străzii. Nu părea pierdută de mult, atâta doar că avea ciucurele turtit de roţi. Când am ajuns la lumină mi-am dat seama că e la fel cu cea pe care o aveam în cap, numai că altă culoare. Sunt sigură că nu se întâmplă oricui asta. Am mai găsit eu odată o pălărie, dar am înlocuit proprietarul ei cu un pom.
De data asta mi-ar plăcea să fie atât de mare coincidenţa încât să apară o fată cu capul gol şi să-mi spună că la sfârşit de 2011, mergea grăbită şi speriată de bombe pe Maşina de pâine şi şi-a pierdut căciula.
Am dat-o la spălat. Revin cu poze.
Am revenit.
3 comentarii:
unde sînt pozele?
făinuțe (căciula și purtătoarea)
Mulţumim, Tot Ana!
Trimiteți un comentariu