04 ianuarie 2012

Caut o fată cu capul gol

A fost o aventură să umblu în ultimele ore din 2011 pe străzi. Eram în misiune şi simţeam că trebuie să fac o faptă bună. Simţeam pisici ascunse prin subsoluri, vedeam câini alergând şi aveam inima cât o inimă de furnică. Adică foarte mică, nu în formă de tub. Am citit despre furnici că au inima în formă de tub, iar atunci când sărbătoresc Ziua Îndrăgostiţilor îşi dăruiesc paie roşii de catifea, ţevi micuţe din diamant pe care le poarta ca pandantiv şi mănâncă ciocolată în formă de kurtos kalacs.
Dar altceva voiam să spun. Îmi era frică şi mergeam pe stradă la final de 2011. Pe mijlocul străzii Maşina de Pâine treceau maşini grăbite peste o căciulă pierdută. Obişnuiesc să salvez ce găsesc pe stradă şi e destul de greu pentru că odată ce ai ridicat de jos un obiect pierdut devine responsabilitatea ta. Am salvat la viaţa mea reni pitici, o mănuşă, haine de păpuşi, cărţi de joc, nuci, un cap de bibelou şi mai multe. Am luat căciula din mijlocul străzii. Nu părea pierdută de mult, atâta doar că avea ciucurele turtit de roţi. Când am ajuns la lumină mi-am dat seama că e la fel cu cea pe care o aveam în cap, numai că altă culoare. Sunt sigură că nu se întâmplă oricui asta. Am mai găsit eu odată o pălărie, dar am înlocuit proprietarul ei cu un pom.
De data asta mi-ar plăcea să fie atât de mare coincidenţa încât să apară o fată cu capul gol şi să-mi spună că la sfârşit de 2011, mergea grăbită şi speriată de bombe pe Maşina de pâine şi şi-a pierdut căciula.
Am dat-o la spălat. Revin cu poze.
Am revenit.

3 comentarii:

ana pauper spunea...

unde sînt pozele?

tot ana spunea...

făinuțe (căciula și purtătoarea)

o Alice spunea...

Mulţumim, Tot Ana!