Azi stăteam cu spatele la vânt în staţia de autobuz şi a venit la mine un câine ud, cu blana în şuviţe îngheţate. L-am mângâiat pe cap şi pe unde era gheaţă s-a făcut apă şi tare îl mai dojeneam. Dar el a sărit apoi gardul în grădina de lângă şi a început să se tăvălească fericit prin zăpadă.
Şi vântul m-a împins ca pe-o oarecare şi acum urlă ca un lup în sălbăticie la geamul meu. Dacă nu se potoleşte, ies la el şi îi spun să se ducă în pădure şi să urle la poarta mamei sale!
4 comentarii:
şi dacă tot ai decis, dragă alice, să faci o mişcare contra vântului urlător, te rog să îi spui iernii să nu-şi mai trimită zăpada în balconul meu teoretic închis :)
O să-l trimit în pădure cu tot cu zăpada lui băgăcioasă! :))
zăpada băgăcioasă
___________________
printre crengile alburii
ale unui broccoli suav
pe crengile urii
nu de-ale gurii
zăpada băgăcioasă
10!
Trimiteți un comentariu