Sete să-mi fie

Când văd ceva plutind în apa pe care o servesc, nu mă pot opri din băut. Încerc să beau uşor, cât să ţin mai la urma în pahar scama, firimitura sau firul de praf (niciodată musca, lighioana sau altă minivietate). De puţine ori se întâmplă să reuşesc, aşa că înghit toate ciudăţeniile ca o balenă somnoroasă şi căscată. Nu-i aşa de rău. Puţin suspans la început, apoi gata. Şi asta e învăţătură de minte pentru mine şi pentru cine vrea să creadă. Tot ce-i greu de înghiţit se ia cu un pahar de apă. Vremuri, oameni fonfăniţi, situaţii împiedicate, doctorii şi tot ce va mai veni.