Crăciunul trecuse, invitația se făcuse din timp. Tăiau gerul cupluri cupluri și ajungeau grăbiți în apartamentul din Tei, acolo la parter, ușa de pe mijloc. Făcuse rost omul de două butelii pline pentru noaptea de Revelion. Aveau nevoie de căldură în casă, doar nu era să lase fetele să danseze sârbe cu paltoanele pe ele.
Blocul abia
construit, pereții reci, nu tu lumină pe palier, nu tu nimic. Nu știu de pe ce
șantier căpătase un bec mare cam cât o gutuie. A scos un fir din casă, pe gaura
de la sonerie, și l-a aprins cu așa un drag pentru tot blocul, încât nimeni nu
s-a împiedicat în noaptea dintre ani, când e musai să pășești mai întâi cu
dreptul.
În
sufragerie în schimb, situația scăpase de sub control. Rând pe rând s-au trezit
petrecăreții cu fundul în sus, dar nu se supărare. Erau fericiti, nevoie mare!
Cu o butelie legată la aragaz se făcuse o căldură în casa că-ți era mai mare dragul
să încingi roșu în obraji o horă. Dar ce te faci cu așa condens? De pe geamuri
și pereți curgeau șiroaie până pe linoleum de-ți fugeau flecurile la pantofi în
toate părțile. Mai cădeau, mai beau, mai râdeau. Unu beat s-a apucat să spargă
becul mare de la intrare. L-au întrebat oamenii de ce-a facut așa o mare
prostie, și el o tot ținea că cioburile aduc noroc. Păi nu putea să dea și el
c-o farfurie de pământ? Dar se făcea deja dimineață și se puteau lipsi de bec.
Și căldura se terminase. De asta ar fi vrut să nu se lipsească, dar n-aveau de
ales.
Și acum, în
zilele noastre, când călâi, când reci, caloriferele dau mai multe aminitiri
decât căldură. În schimbul vaietului meu am primit o poveste amuzantă despre
Sărbători fără căldura și gaze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu