17 aprilie 2012

Aşa cum pot

Când ai chef de muzică pe stradă, nu ai muzica în geantă. Când ai muzica în geantă zici să nu asculţi că se aude frumos cum pică ploaia pe umbrela. Când ai chef şi muzica în urechi te întâlneşti cu un coleg şi stai de vorbă fără chef de vorbă.
Nu-i vorba de asta, dar cam aşa simt că sunt zilele astea.

7 comentarii:

Unknown spunea...

fair enough.
rezonez.

Soseta spunea...

Lorentz in cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate isi incepe cartea povestind cum vede in parc tot mai multi oameni cu castile in urechi si o intreaba pe sotia sa cum de nu isi dau jos muzica din urechi sa asculte ciripitul pasarilor si ea ii raspune ca desigur, n-ar vrea sa ramana ei cu ei insisi pt ca le este frica sa se auda gandind asa ca folosesc muzica pe post de bruiaj emotional.

o Alice spunea...

Soseta plină de adevăruri. Fug mereu de ele, ce-i drept. Dar şi când mă prind mă ciufulesc de nu mă văd.

Bijuterii spunea...

Melodia pe care ai postat-o e o alternativa buna la vantul de afara.

o Alice spunea...

I-am dat play din nou şi ai dreptate. Să fie vânt că e şi muzică! :)

Unknown spunea...

pot sa vin si eu cu ploaia?
promit ca e calda si moale.

o Alice spunea...

Ba bine că da! :)