"Mama e bolnavă. E greu să ne creasca şi nu avem bani."
Grăsunul asculta cu atenţie şi băgare de seamă.
"Că eu nu sunt singur la părinţi. Mai am doi fraţi mai mici şi mama e bolnavă rău"
Se opreşte apoi din vorbă şi se înseninează.
"Aşa îi spun! Trebuie să ne dea"
Grăsunul dat pe spate explodează într-o bucurie şi-o stimă pentru prietenul lui:
"Aşa, frate! Eşti super tare! Aşa facem. Hai!"
De la o stare la alta am trecut şi eu. Bine că am ascultat până la capăt că aş fi stat tristă o seară întreagă de miercuri.
2 comentarii:
A, conversatiile copiilor ma fascineaza de uit sa cobor la statia mea. Sint mereu pline de detalii, directe, lipsite de morala si de cenzura pozei sociale sau a fricii de ridicol si mai ales sint inventive.
Exact! :)
Trimiteți un comentariu