24 martie 2014

Grea e gelozia

Miros de vopsea pe marginea lacului și o armată de salopete albastre purtate de oameni mai osoși și mai burtoși se ocupau de împrospătarea gardului. A fost primul râs în șir indian pe care l-am auzit. Se dădea tonul când dintr-un capăt, când de pe la mijloc, și râsul se rostogolea de la stânga la dreapta ca o minge de tenis uitată în portbagaj. Eu mă bucuram de plimbarea mea de 10 minute prin parc înainte de a sta 8 ore ca o cloșcă pe scaun când am văzut cum le tremura pensula în mână de bucurie și cum razele soarelui li se strecurau printre câte un dinte lipsă.

Dacă până acum credeam că am cunoscut gelozia sora cu moartea, m-am mințit cu nerușinare. M-a curins o mânie de eram cât pe-aci să merg la unul dintre ei, să-l împing în lac și să-i iau locul de muncă cu tot cu pensulă, vopsea, bucurie și colegi. 


2 comentarii:

Șoseta spunea...

gelozia stimulează senzația de vase nespălate.

o Alice spunea...

Tot ce se poate. Nu putem pune gelozia langa nimic curat.